Archive for the ‘Personale’ Category

Ce se intampla daca uiti o parola ?

Posted: Februarie 8, 2011 by Dani in Fun, Personale
Etichete:, ,

Raspunsul pare simplu. O recuperezi. Acum depinde despre ce parola este vorba. Aseara mi-am amintit ca am un cont pe bet365.com pe care nu am mai intrat de 2 luni. M-am hotarat sa alimentez contul ca nu mai aveam niciun leu. Problema este cea din titlu. Uitasem parola asa ca am inceput operatiunea de recuperare prin care imi cereau mailul, data nasterii si…codul de securitate. Pai daca eu am uitat parola, pe bune acum, imi amintesc codul de securitate? Am apelat la live chatul bet365.

Bineinteles respectivul mi-a cerut sa ii confirm niste detalii: adresa de mail, data nasterii, adresa, codul postal, modul de plata, ultimele 4 cifre ale contului de pe care alimentez, cand am alimentat ultima data contul si cu ce suma, CNP-ul si o poza recenta cu colegii din liceu. Pentru ca mi-am schimbat domiciliul si deja am in reflex sa spun noua adresa cand sunt intrebat am inceput cu stangul. A urmat un “ ne pare rau”. Stai prietene ca uite asa si pe dincolo cu explicatii si.. de la capat. Spune-le vechea adresa si trimite o copie scanata dupa noua C.I. ca sa pot obtine intr-un final numarul de securitate cu ajutarul cariua imi puteam schimba parola.

Am schimbat-o si m-am logat cu gandul sa fac depunerea aia nenorocita ca deja imi pierdusem orice chef. Atunci am realizat cate s-au schimbat in ultimele 2 luni. Pe laga domiciliu mi-am schimbat si cardul. Contul a ramas acelasi, dar numarul de securitate de pe card s-a modificat. Dupa updateul necesar am reusit sa fac depunerea si am iesit ca oricum nu mai avem chef sa pariez. Seara insa nu s-a terminat aici. La cateva zeci de minute, in jurul orei 22:30 suna telefonul:

-Buna seara! Piraeus Bank Romania, serviciul de prevenire si comabtere a fraudelor (parca). Cardul este la dumneavoastra?

– aaa…da!

-Ati facut o tranzactie de curand?

-DA!

– Voiam sa ne asiguram ca dumneavoastra ati efectuat tranzactia. O seara buna!

Sa mori tu!? Le-am multumit si le-am urat o seara buna. Am fost surprins pentru ca nu este prima tranzactie cu cardul, dar este prima data cand ma suna banca sa se asigure ca nu a facut altcineva tranzactia. Multi ar spune: „da frate..asta banca serioasa”. Eu stau si ma gandesc..o sa ma sune de fiecare data cand o sa fac o tranzactie cu cardul?

Anunțuri

Barbatii care urasc femeile

Posted: Octombrie 31, 2010 by Bogdan in Personale
Etichete:,

Am vazut tot mai multe femei care citesc chestia asta: „Barbatii care urasc femeile”. In metrou, pe strada, in parc, toate au cartea in mana, sunt absorbite de ea, si cand zici un „pardon” sau „ma scuzati” ca sa-ti faci loc sa treci se uita la tine cu o privire ucigatoare, de te ia cu friguri. Cum oare am indraznit sa le intrerup din citirea magicelor slove scrise de ala..Stieg Larsson?

Nu stiu cum e cartea, si nici nu vreau sa stiu, insa titlurile de genul asta indoctrineaza :)). Cel putin mie asa imi lasa impresia.

Azi da

Posted: Aprilie 19, 2010 by Dani in Muzica, Personale
Etichete:, , ,

A trecut ceva timp de cand vreau sa ascultati impreuna cu mine melodia asta..e deja veche. Ei sunt vinovati pentru ca nu am mai scris pe blog. In fiecare zi ascultam melodia..ma relaxam in ultimul hal, cum zice Cheloo si nu mai aveam chef sa scriu. Ziceam si eu cu baietii : AZI NU!..maine poate. O alta melodie care imi place mult si ma relaxeaza este Acelash – Paradis. Veche si asta.

Dar sa revenim la melodia asta care desi o ascult cel putin o data pe zi pentru ca ma face sa ma simt bine si sa uit de toate, uneori imi aminteste ca imbatranesc. Nu imi mai permit sa fac tot ce zic baietii..au trecut vremurile alea cand ma urcam in tren si o luam spre mare..ce vremuri!! Cica suntem liberi..hai ca o dam in diverse..va las cu piesa!

First blog entry

Posted: Februarie 23, 2010 by Dani in Personale
Etichete:, , ,

„I meant to write you sooner, but i just been busy” spunea Eminem in melodia Stan. Incep cu acest citat pentru ca a trecut mai bine de o saptamana de cand am zis:” ce kilu meu!” si am acceptat propunea lui babuinu de a scrie aici. Numele meu este Daniel, dar imi puteti spune simplu..Dani. Am intrat in blogosfera anul trecut in ianuarie cu bloglacafea.blogspot.com, dar din lipsa de timp am renuntat. Acum sunt hotarat sa ma tin de treaba.

Dupa o analiza a fostului meu blog si o simpla comparatie cu ce scriu babuinu si cyrypel, o sa ajungeti usor la concluzia ca eu scriu putin mai personal si sper sa va placa aceasta „completare” a blogului. Daca timpul imi va permite, veti putea citi cel putin o data pe saptamana articolele mele, pe care sper ca le veti astepta cu nerabdare si le veti citi cu placere si interes.

Cred ca am scris suficient pentru primul meu post, asa ca va las in compania celor de la Parazitii cu o melodie care cred eu ca este potrivita pentru revenirea mea in blogosfera, pentru acest prim articol, dar si pentru ce urmeaza sa scriu aici..

Citeste o carte!

Posted: Decembrie 22, 2009 by Cyrypel in Personale, Romaneste
Etichete:, , , , , , ,

Inainte ca internetul si televizorul sa capete un rol atat de important in viata unei persoane, oamenii din lipsa de altceva mai bun de facut, stateau si citeau o carte.

Pe atunci cartile aveau valoare.  Sa citesti o carte celebra era un lucru de mandrie, dar din fericire multi nu ramaneau doar cu acest sentiment. Acumulau si niste cunostiinte.

Astazi se pare ca a citi nu mai este un lucru interesant . Dovada? Cartile au ajuns sa stea aruncate pe strada, fara ca cineva sa fie interesat sa „rapeasca”  vreuna.

Astfel opere scrise de Eminescu, Caragiale, Sadoveanu etc. stau aruncate in fata Universitatii Bucuresti fara ca cineva sa se gandeasca la faptul ca acele carti au o anumita valoare.

Unde sunt anii in care oamenii furau o carte de la biblioteca si stateau zile si nopti sa le citeasca, fascinati de continutul acestora?

„Eroii” nu mor niciodata!

Posted: Decembrie 22, 2009 by Bogdan in Personale
Etichete:, , ,

Nu vreau sa fac un post lacrimogen, nu vreau sa-i aduc la stadiul de sfinti pe cei care au murit atunci, insa am ceva de zis pe tema asta.

Au trecut 20 de ani de la revolutie. O revolutie in care au murit oameni, o revolutie care a unit Romania pentru un singur crez: libertatea.

Nu prea indraznesc sa-mi dau cu parerea despre ce-a fost. Nu prea am dreptul sa fac asta, pentru ca nu am participat la evenimentele de atunci si pentru ca nu am trait in vremurile de atunci. Parerile celor care sunt „mai mari” sunt impartite: unii zic ca era mai bine cu Ceasca, altii il condamna.

Aud argumente pro Ceasca: el a facut scoli, spitale, blocuri, ca pe vremea aia aveai un loc de munca garantat, ca orice om avea casa etc. Bun, poate era asa, dar va lipsea poate cel mai important lucru: libertatea.

Cei care cauta scuze pentru regimul comunist nu sunt decat niste oameni carora le place sa ramana in rahatul in care sunt, indiferent de situatie, niste oameni care asteapta pomana, oameni care cauta scuze pentru a nu face ceva: vesnicul „nu pot!”. Si de ce nu poti? Pentru ca nu ai initiativa! De ce nu ai initiativa? Iti zic eu: pentru ca nu ai avut libertate!

Pentru „cuvantul”  asta le sunt recunoscator celor care au murit atunci.  Pentru ca pot sa fac ce vreau, pentru ca pot sa fac cum vreau, pentru ca pot sa fac unde vreau, pentru ca pot sa fac cat vreau. Pentru ca POT!

La universitate in pasaj are loc zilele astea o chestie comemorativa pentru evenimentele de atunci. Maine o sa merg sa aprind si eu o lumanare pentru ei.

Cum e bine sa iei o decizie?

Posted: Decembrie 10, 2009 by Cyrypel in Personale
Etichete:, , , , ,

Cred ca fiecare dintre noi a simtit la un moment dat ca trebuie sa mearga mai departe si a fost pus intre a alege cu inima sau intre a alege cu mintea.

Clasica expresie, dar poate ca foarte adevarata…

Cum e bine sa iei cele mai sigure decizii?

Sa alegi cu inima inseamna sa te folosesti de sentimente, sa pui in balanta ceva ce nu poate fi masurat, adica sa inchizi ochii si sa mergi intr-o anumita directie, sa crezi in ceva ce nu poate fi palpabil…E ca si cum te ai arunca in valurile marii doar de dragul ca asa iti dicteaza ceva din interior. Cateodata cred ca e bine sa faci si asta…

Sa alegi cu mintea presupune mult mai mult: sa studiezi, sa compari, sa analizezi efectele, etc. Mergi pe varianta asta pentru ca ti se pare cea mai rationala, dar oare si este?

Deci cum e mai bine?

Ziua, o clepsidra mult prea mica

Posted: Noiembrie 22, 2009 by Cyrypel in Personale
Etichete:, , , ,

Încep prin a spune ca mi as dori ca ziua sa aiba 30 de ore. Poate ca in acest caz as avea timp sa le fac pe toate.

Opt ore as munci,  doua ore mi le as pierde pe drum, sase ore as merge la facultate, doua  mi le as petrece cu prietenii, trei impreuna cu persoana iubita. Restul as vrea sa mi le aloc somnului, dezvoltarii mele ca persoana si poate familiei.

Nu mai spun ca poate ar trebui sa ma mai gandesc sa citesc o carte, sa ma uit la un film, la un spectacol, sa merg la patinuar, poate intr-un club etc….

Dar ziua are decat 24 de ore…:(

Astfel trebuie sa incepi sa faci sacrificii.

Te gandesti ca poate nu e nevoie sa te duci in fiecare zi la facultate (nu de alta dar fara munca nu se poate) sau sa iti vezi prieteni, iubita, sau sa mai inveti si tu ceva care chiar poate iti place…

Astfel ajungi sa renunti la ceva…Care e primul lucru la care ar trebui sa renunti?

Spitalul romanesc

Posted: Noiembrie 11, 2009 by Bogdan in Mizerii, Personale, Romaneste
Etichete:, , , ,

Am avut nesansa sa petrec 5 zile intr-un spital romanesc. Apendicita in ultima faza, cu infectie si tot tacamul. „De ce nu te-ai dus mai devreme la spital??” Mi s-a pus intrebarea asta de enspe mii de ori in ultimele zile. Frate, n-am avut de unde sa stiu ca e vorba de apendicita, si nici voi nu v-ati fi dat seama. Asa ca mai lasati-ma.

Bilantul celor 5 zile: am mainile ciuruite, cred ca au bagat in mine zeci de antibiotice si cel putin 30 de litri de perfuzie (si acum parca-i simt gustul), am slabit 8 kg.

Am trait acolo niste stari si am vazut niste lucruri pe care nu credeam ca o sa le vad intr-un spital…sau cel putin, nu la nivelul asta.

Am stat si am urlat efectiv de durere timp de 40 de minute asteptand ambulanta, care n-a venit, desi sunasem de doua ori. Pana la urma am luat un taxi si m-am dus la spital. Si soferul s-a speriat cand m-a vazut.

Ajuns acolo, a trebuit sa mai stau vreo juma de ora in chinuri pentru ca trebuiau facute tot felul de acte. Tanti de la camera de garda, poti intai sa bagi un calmant in mine ca sa nu ma mai zvarcolesc si dup-aia sa te-apuci de hartiile tale.

Pana la urma m-au taiat, dupa ce m-au amanat vreo 3 ore. M-au adus in salon, au bagat ace in mine si acolo m-au lasat. Si-au adus aminte dupa vreo 2 zile sa-mi schimbe lenjeria de pe pat, care era incredibil de murdara.

Salonul era..cum sa zic, un fel de gradina zoologica. Eram nu 2, 3 sau 4 oameni in salon, eram vreo 25!!! Si nu stiu cum se face ca aproape fiecare avea cate o chestie ciudata.

Sa nu uit de frigider. Am stat fix langa frigideru din salon, unde toata populatia isi punea mancarea si pungile cu gheata. Era un trafic destul de mare pe-acolo, da’ nu asta era problema mea. Faza e ca de fiecare data, la vreo 30 de secunde dupa ce se inchidea usa de la frigider, ma izbea un miros d-ala greu de otet statut. Frate si persista, imi muta nasu din loc.

Alta chestie pe care nu pot sa o inteleg e placerea morbida a oamenilor de a povesti cu lux de amanunte ce-au avut ei si ce le-a facut doctoru in timpul operatiei.

Ba prietene, da, ti-au scos matele, le-au taiat, a dat doctoru cu dalta si a inceput sa tasneasca infectia din ceru gurii, ti s-a desfacut operatia si a inceput sa curga un lichid maro pe acolo… de ce tii sa-mi arati si sa-mi dai si mie toate detaliile astea?

Aaa..sa mentionez si ca oamenii fara voia lor, faceau pe ei pe-acolo prin salon? Daca aveai nesansa sa ai patul langa ei erai blestemat! Sincer, si fara nicio lipsa de modestie, cred ca merit un premiu pentru faptul ca n-am borat zilele astea. Chiar m-am tinut bine!

Cum era faza aia, decat la spital, mai bine mor acasa..nu?

Lenea, oare ea e?

Posted: Octombrie 25, 2009 by Bogdan in Personale
Etichete:, , ,

Ma intreb cateodata: oare apreciez cu adevarat ceea ce am? Sau..cand sunt nemultumit, fac pe prostu’ sau am dreptate?

Ma gandesc destul de des ca in momentul asta am niste „sanse” de care nu profit la maxim. Ma gandesc ca am ocazia sa fac unele lucruri pe care altii nu le pot inca face..si nu folosesc avantajul asta in folosul meu.

Visam in timpul liceului sa ajung sa studiez la facultatea la care sunt acum (nu la aceeasi sectie, dar e oarecum ok si aici :)) . Ok, am intrat, admiterea nu e usoara, am ajuns in anul III. Pot sa zic ca am avut parte de profesori buni, unii dintre ei au fost chiar geniali…dar am folosit asta in folosul meu? Nu prea! Am ajuns in an terminal, un foarte mic procent din materia predata s-a lipit de mine. Si acum vine intrebarea: de ce oare?

Un alt exemplu ar fi jobul 🙂 In momentul in care am inceput sa lucrez la radio, cred ca 60% din cunoscutii mei mi-au zis: „Frate ce tare! Ba…mai sunt locuri libere acolo? Daca da, sa pui o vorba buna si pentru mine!” Sunt momente in care stau si ma gandesc ca nu folosesc 100%  din posibilitatile ce-mi sunt oferite de jobul asta, si asta cred ca e valabil si pentru celelalte locuri de munca pe care le-am avut (am avut sansa sa lucrez in companii de la care chiar aveai ce sa inveti). Acum vine din nou intrebarea: de ce oare?

Sunt momente in care in mintea mea apar tot felul de nemultumiri. Nu stiu cat de justificate sunt, si nu stiu cata importanta ar trebui sa le acord. Si stau si ma gandesc dupa ce ma calmez, oare nu ma folosesc de chestia asta ca un pretext pentru a-mi justifica lenea? Sau nu e vorba de lene? Poate ca nemultumirile mele au o baza solida…

Hai c-o dau in diverse..ma duc sa beau suc!