Posts Tagged ‘1989’

Paradoxul unei revolutii

Posted: Decembrie 22, 2009 by Cyrypel in Romaneste
Etichete:, , , , , ,

A devenit un obicei ca atunci cand merg cu mijloacele de transport in comun pana ajung la munca sa fiu stresat de cate un cersetor.

Asa mi s-a intamplat si astazi. Urc in tramvai, iar la Bucur Obor urca un tanar de varsta mea insotit de un copil pe la 3-4 ani.

Acesta dupa ce spune o poveste (vorba lui Dinica: „Mana care nu spune o poveste nu primeste pomana”) incepe sa se plimbe prin tramvai spunand dati-mi si mie un ban(nu cred ca i-a dat cineva  ceva).

La statia urmatoare coboara el si urca altul. Acesta avea doar cateva cuvinte de spus atunci cand se plimba :”Mi-e fooooaame!”.

Calatorii erau deja agasati de cei doi, iar astfel incepe un dialog:

– Asa ne trebuie daca l-am votat pe Basescu. Acum ne mor copiii de foame. Nu am avut ce face si l-am omorat pe Ceausescu. Ala cel putin ne dadea de mancare, ne dadea o casa, iar fiecare avea un loc de munca…

La care dintr-un vagon mai in spate se aude:

– Pai doar nu vroiai sa-l votezi pe Geoana. Ca ala ne vindea pe toti etc. Daca era Ceausescu acum nu mai vorbeai …(dialogul a tinut cam 3 minute, iar replicile erau venite din suflet).

Cand dau sa cobor nostalgicul lui Nicolae Ceausescu si al epocii comuniste isi continua prelegerea:

– Era bine atunci, acum nu te mai baga nimeni in seama!

La care un tanar foarte iritat de ceea ce auzea ii spune:

– Sa imi bag p… in morti mati de prost. Daca traia ala erai si acuma sclav.

Concluzia este urmatoarea: desi au trecut 20 de ani de la revolutie, unii oameni inca sunt nostalgici dupa acele perioade, considerand ca pe atunci se traia mult mai bine.

Oare cei care au iesit in strada in decembrie 1989 si si-au dat viata au facut-o in zadar?

Anunțuri

„Eroii” nu mor niciodata!

Posted: Decembrie 22, 2009 by Bogdan in Personale
Etichete:, , ,

Nu vreau sa fac un post lacrimogen, nu vreau sa-i aduc la stadiul de sfinti pe cei care au murit atunci, insa am ceva de zis pe tema asta.

Au trecut 20 de ani de la revolutie. O revolutie in care au murit oameni, o revolutie care a unit Romania pentru un singur crez: libertatea.

Nu prea indraznesc sa-mi dau cu parerea despre ce-a fost. Nu prea am dreptul sa fac asta, pentru ca nu am participat la evenimentele de atunci si pentru ca nu am trait in vremurile de atunci. Parerile celor care sunt „mai mari” sunt impartite: unii zic ca era mai bine cu Ceasca, altii il condamna.

Aud argumente pro Ceasca: el a facut scoli, spitale, blocuri, ca pe vremea aia aveai un loc de munca garantat, ca orice om avea casa etc. Bun, poate era asa, dar va lipsea poate cel mai important lucru: libertatea.

Cei care cauta scuze pentru regimul comunist nu sunt decat niste oameni carora le place sa ramana in rahatul in care sunt, indiferent de situatie, niste oameni care asteapta pomana, oameni care cauta scuze pentru a nu face ceva: vesnicul „nu pot!”. Si de ce nu poti? Pentru ca nu ai initiativa! De ce nu ai initiativa? Iti zic eu: pentru ca nu ai avut libertate!

Pentru „cuvantul”  asta le sunt recunoscator celor care au murit atunci.  Pentru ca pot sa fac ce vreau, pentru ca pot sa fac cum vreau, pentru ca pot sa fac unde vreau, pentru ca pot sa fac cat vreau. Pentru ca POT!

La universitate in pasaj are loc zilele astea o chestie comemorativa pentru evenimentele de atunci. Maine o sa merg sa aprind si eu o lumanare pentru ei.